După râs vine plâns sau de ce ne este teamă de fericire?
Se poate întâmpla ca, în momentele noastre de fericire, să ne întrebăm dacă nu cumva urmează o suferință pe măsura fericirii pe care o simțim.
Totuși, ce stă la baza acestei idei?
Ei bine, pentru o mai bună înțelegere, putem analiza diverse perspective ce pot sta la baza ei:
1. Vulnerabilitatea. Atunci când suntem fericiți, este o reacție firească să dorim să protejăm acea fericire, să ne menținem starea în care ne aflăm. Cu toate acestea, suntem ființe vulnerabile și suntem expuși constant la sentimente pozitive, cât și negative. A nu le simți presupune a sta într-o stare de freezing (îngheț emotional)
2. Experiențele de viață și stima de sine: „Cine sunt eu să merit o asemenea fericire?”
3. Evoluție: Printre altele, creierul se ocupă de generarea scenariilor posibile cu un scop: supraviețuirea.
4. Influența culturală: Vorbe din popor, filme și cărți în care celui mai bun personaj i se întâmplă cele mai rele lucruri, Toate aceste elemente cu care interacționăm zi de zi ne modelează perspectiva asupra vieții.
Cu toate acestea, fericirea nu aduce nefericire și nici invers. Experiențele pozitive, cât și cele negative, fac parte din viața noastră, fără a fi corelate.
Binele și răul pur și simplu sunt.