Într-un anumit punct a vieții cu toții devenim conștienți de faptul că într-o zi vom muri. Analizând modul în care persoanele își imaginează moartea, s-a constatat că, de-a lungul timpului, au existat 4 povești principale:
Elixirul magic
Orice cultură, de-a lungul istoriei, a avut un mit, o legendă legată de găsirea unui elixir ce ne-ar menține viața pentru totdeauna. De la Egiptul antic până în ziua de astăzi. Diferența e că o spunem folosind vocabularul specific perioadei: când au fost descoperite tratamentele hormonale, se considera că acestea ne vor ajuta să prevenim îmbâtrânirea și vor vindeva bolilie. Astăzi încrederea se îndreaptă spre știință: celule stem, inginerie genetică, nanotehnologie.
Învierea
Aceasta rămâne la ideea că este acel corp, acceptă ideea că trebuie să moară, dar în ciuda acestui lucru, se poate ridica și poate trăi din nou. Această explicație își găsește originea în religie, în criogenare.
Spiritul
Ideea că ne putem lăsa corpul în spate și putem continua să trăim ca spirit.
Moștenire
Ideea că poți continua să trăiești prin ecoul pe care îl lași în lume.
Acestea sunt cele 4 povești principale care au fost spuse de-a lungul timpului. Cu toate acestea, filisoful Epicur spunea:
„Frica de moarte este naturală, dar nu este rațională” deoarece:
„Moartea nu este nimic pentru noi, pentru că atunci când suntem aici, ea nu este, iar când moartea e aici, noi nu mai suntem”.
Filosoful Stephene Cave menționa faptul că putem privi viața ca o carte. Așa cum o carte este delimitată de început și sfârșit, la fel și viața cuprinde naștere și moarte, iar noi cunoaștem doar momentele dintre ele. Singurul lucru care contează este să ne asigurăm că va fi o poveste bună.
Sursă: „The 4 stories we tell ourselves about death”- Stephen Cave