Blog

Unul dintre cele mai importante procese la vârstă adolescenţei este constituirea conştiinţei de sine. Schimbările survenite în situaţia socială de dezvoltare, noile roluri şi relaţii necesită intensificarea autocontrolului şi autoreglării. Această necesitate îi face pe adolescenţi să se concentreze asupra lumii interioare. Ca urmare, începe „descoperirea” „Eu”- lui.

Imaginea de sine („Eul”) are mai multe componente:

1. „Eul” real, care este rezultatul experienţelor proprii şi care cuprinde:

– „Eul” fizic: acesta se referă la aspectul exterior şi la acceptarea propriului corp, adică la ceea ce crede adolescentul despre corpul lui şi la cât de confortabil se simte în el.

– „Eul” cognitiv include gândurile şi judecăţile, conţinuturile informaţionale despre sine şi despre lume. În adolescenţă, imaginea „Eu”- lui şi respectul față de sine depind, în primul rând, de succesul activităţii şi de caracterul interacţiunilor cu cei de jur.

– „Eul” emoţional cuprinde totalitatea sentimentelor şi emoţiilor faţă de sine, lume şi viitor.

– „Eul” social este acea dimensiune a personalităţii pe care adolescentul este dispus să o expună lumii, adică se referă la modul în care se comportă el în societate. „Eul” adolescentului fiind încă nedeterminat, confuz, deseori este trăit ca o nelinişte neclară sau ca senzaţia unui gol intern care trebuie umplut cu ceva.

– „Eul” spiritual reflectă valorile adolescentului. Descoperindu-se pe sine, descoperind lumea şi pe alţii, adolescentul îşi formează idei şi sisteme personale, pe care le transformă în criterii apreciative, valorizatoare.

2. „Eul” viitor ţine de modul în care adolescentul îşi percepe potenţialul de dezvoltare personală şi include:

-„Eul” dorit este cine ar fi vrut să devină în realitate;

-„Eul” temut implică posibilele dimensiuni neplăcute de care îi este teamă să le dezvolte întimp (de exemplu: ghinionist, ratat).

-„Eul” ideal este ceea ce şi-ar fi dorit să fie; în acelaşi timp, este conştient de faptul că nu dispune de resursele reale necesare ca să ajungă acolo unde dorește.

E. Erikson consideră că adolescenţa este perioada în care tânărul pendulează între două extremităţi: identitate clară sau roluri confuze. Așadar, adolescentul, capabil să facă generalizări, trebuie să adune tot ce ştie despre sine (ca elev, fiu, sportiv, prieten etc.) într-un tot: să conştientizeze, să stabilească relaţii cu trecutul şi să proiecteze viitorul.

Dacă adolescentul face faţă acestei sarcini de identificare psihosocială, va avea senzaţia clară despre cine este, unde se

află, încotro se îndreaptă.

Sursă: ”Dezvoltarea stimei de sine la vârsta adolescentă” -Igor Racu.